STRANIETATI vetero - testamentare
Sancţiunea aplicată împotriva lui Cain pentru fratricid, acceptată de acesta, declararea lui ca “persona non grata“ în Eden, însoţită de expedierea în exil, ca emigrant răzleţ si apatrid, părinte spiritual al “evreului rătăcitor”, ne obligă să admitem existenţa încă din Eden a unei interdiciţii legislative referitoare la crimă, chiar dacă promulgarea ei solemnă şi oficială, integrată într- un Cod mixt civilo – penal a avut loc sute de ani mai târziu, pe muntele Sinai. De altfel, argumentele preexistenţei Decalogului sunt multiple: Moise ştia că nu are voie să ucidă, motiv pentru care şi- a luat măsuri de evitare a publicităţii faptei sale: “s-a uitat în toate părţile şi, văzând că nu este nimeni, a omorât pe egiptean şi l-a ascuns în nisip” (Ex.2.12); evreii repatriaţi din Egipt serbau Sabatul înainte de sosirea în Sinai (Ex. 16,30) şi de asemenea cunoşteau interdicţia idolatriei– 3000 de evrei au fost pedepsiţi în urma episodului “viţelul de aur” anterior publicării tablelor legii (Ex.32,28). Încă din perioada lui Noe, într- un discurs rostit în fata familiei acestuia, cu prilejul acordului de pace post diluvian, Dumnezeu instituise legea talionului : ”Dacă varsă cineva sângele omului, şi sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui "(Gen.9,6). Motivaţia in virtutea căreia Dumnezeu, autorul unei legislatii etice clare, stipuland în termeni lipsiţi de echivoc interdicţia crimei “Să nu ucizi” (Ex.20,13), i-a cerut lui Avraam, supus credincios, incălcarea acestei porunci, tocmai pentru a- i verifica loialitatea (“Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune” Gen.22,2), este iraţională şi stupidă, întrucât fidelitatea se testează tocmai invers, prin constanţa si rigurozitatea respectării şi împlinirii imperativelor divine, instigarea la săvârşirea de fărădelegi fiind un act incriminant reprobabil.
Nedumeriri interogative persistă şi relativ la biografii ale altor ilustre personaje biblice. Noe apare inclus în clubul select al premianţilor neprihănirii (Ezechiel 14:20), în pofida faptului că, nechibzuit, l- a blestemat pe propriul său fiu Canaan, iar ulterior nu a săvârşit nici un act reparatoriu. Suspiciuni îndreptăţite există şi asupra modalităţii în care Daniel, din postura de titular al demnităţii guvernamentale supreme pe parcursul a trei monarhii asiatice succesive, în care crima, furtul şi minciuna reprezentau cotidianul, putea rămâne fidel comandamentelor stricte ale eticii mozaice. Cel puţin stranie pare înscrierea judecătorului Ghedeon pe lista personajelor biblice exemplare (Evr.11,32), întrucât rodul credinţei sale este realmente o ofensă la adresa poruncii a VII- a din Decalog (“Să nu preacurveşti” Ex.20,14), iar haremul al cărui proprietar era, cuprinzând “mai multe neveste” şi "ţiitoarea… care era la Sihem” (Jud.8.30,31), stârneşte mai degrabă admiraţia musulmanilor multimilionari saudiţi, decât respectul smeriţilor creştini.
In general, mi-a placut continutul acestui eseu, al carui autor este domnul Viorel Langa. Desi, imi permit sa nu fiu de acord cu dumnealui in mai multe privinte. Astfel, autorul acestui eseu sugereaza existenta inca din Eden a unei interdictii legislative referitoare la crima. In realitate, nu exista nici o interdictie CONSECVENTA la crima, in toata Biblia, de la Geneza la Apocalipsa. Ba mai mult de atat, exista chiar porunca divina de a savarsi crima!!! De exemplu, atunci cand Moise a coborat muntele cu tablele legii si i-a surprins pe o parte dintre israeliti dansand in jurul vitelului de aur, a vorbit astfel inspirat de Duhul Sfant: "Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: "Fiecare din voi să se încingă cu sabia; mergeţi şi străbateţi tabăra de la o poartă la alta, şi fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul şi pe ruda sa." (Exod 24:27) Si astfel, fiecare israelit care si-a omorat fratele, prietenul si ruda sa, in viziunea biblica NU A SAVARSIT NICI O CRIMA, ci doar a implinit Cuvantul Domnului!.. Ba mai mult chiar: pacatuieste inaintea Domnului daca nu implineste un “Asa vorbeste Domnul”. Si atunci… "Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea” (Exod 24:33). Si utati-va, CUM putem pierde mantuirea (hm!).
RăspundețiȘtergereIn calitate de parinti, oare ce valoare educativa vom avea in cazul educatiei copiilor nostri, daca intr-o situatie de viata le spunem: “Acest lucru sa nu-l mai faci vreodata, este gresit!”, iar apoi, intr-o alta situatie, ii spunem bietului copil: “Gresesti daca nu faci acest lucru (care in situatia precedenta era greseala daca-l savarseai)”. Intr-un final, oare care va fi CALITATEA MORALA a unei asemenea educatii aplicate copilului?! Si atunci oare de ce ne mai miram de relele care exista in lumea noastra de sute si mii de ani, de vreme ce principiile ei de viata se bazeaza pe asa-numita morala iudeo-crestina?...
Astfel, in lumina celor afirmate, nu pot fi de acord cu autorul acestui eseu care afirma ca Dumnezeu este autorul unei legislatii etice clare. Legislatia etica pe care o regasim pe paginile Sfintelor Scripturi ebraice este mai mult decat CONFUZA, pe care un om cu o gandire critica dezvoltata o respinge cu vehementa. Si exista o multime de argumente in acest sens.
In cap. 9 din cartea Genezei se relateaza un caz destul de elocvent ca sa ne dam seama cat de deficitar este Dumnezeul Bibliei in educatia oferita “oamenilor placuti Lui”, in cazul dat, lui Noe, unul dintre foarte putinii oameni care au trait vreodata pe aceasta planeta care sa “umble cu Dumnezeu” . Asadar, cel care “umbla cu Dumnezeu”, adica Noe, singurul supravietuitor (impreuna cu familia sa) a potopului, “a baut vin, s-a imbatat si s-a dezgolit in mijlocul cortului sau”. Citind cu mare atentie intreg capitolul 9, nu am gasit vreun verset care sa redea pocainta de acest pacat al lui Noe, din pacate. Ceva de genul: “Doamne, am pacatuit inaintea ta, band vin si imbatandu-ma, iarta-ma Doamne!” Mai grav (sa nu uitam ca Noe a fost totusi un om si nimic mai mult), nu am gasit nici un verset care sa exprime interventia pedagogica a lui Dumnezeu in dreptul celui care “umbla cu El”. Ceva de genul: “Si Dumnezeu a vazut ca Noe pacatuise inaintea Lui band vin si imbatandu-se, si i-a zis: “Noe, de acum inainte sa nu mai bei vin ca sa nu te imbeti, caci vinul tulbura mintea omului in asa fel incat omul nu mai e in stare sa discearna glasul Meu”.
RăspundețiȘtergereCitind in continuare raportul biblic, constatam ca fiul sau Ham, “a vazut goliciunea tatalui sau si a spus doi frati ai lui afara” (vers. 22). In consecinta, “Noe s-a trezit din ameţeala vinului şi a aflat ce-i făcuse fiul său cel mai tânăr. Şi a zis: "Blestemat să fie Canaan! Să fie robul robilor fraţilor lui!" El a mai zis: “Binecuvantat sa fie Dumnezeul lui Sem, si Canaan sa fie robul Lui! Dumnezeu sa largeasca locurile stapanite de Iafet, Iafet sa locuiasca in corturile lui Sem, si Canaan sa fie robul lor!” (Geneza 9:25-26). Asadar, “cel care umbla cu Dumnezeu” de trei ori a rostit magicele cuvinte: “Canaan sa fie rob” (Canaan fiind de fapt fiul lui Ham, care trebuia sa devina astfel rob rudelor sale de gradul II, pentru simplul fapt ca tatal sau l-a vazut pe bunicul sau dezgolit in timp ce acesta era beat), iar “autorul unei legislatii etica clare”, sau (imi permit si eu un titlu la adresa lui Dumnezeu) “factorul educational Nr. 1 de pe planeta Pamant”, nici macar o singura data nu i-a atras atentia robului sau ca, in primul rand, robia este o stare care-l nenoroceste pe om, in loc sa-l inalte, iar apoi, nu e deloc cuviincios sa fii robul rudelor tale apropiate… Astfel, chiar de la inceputul Bibliei, de la pagina 10 (dintr-un total de 1223) gasim o LEGITIMARE a oranduirii sociale de trista amintire – SCLAVAGISMUL (mda…)
Apoi, autorul acestui eseu, isi exprima nedumerirea cu privire la “motivul pentru care Dumnezeu, autorul unei legislatii etice clare, stipuland in termeni lipsiti de echivoc interdictia crimei “Sa nu ucizi” ( Ex.20,13), i-a cerut unui supus credincios incalcarea acestei porunci tocmai pentru a-i verifica loialitatea”. Dupa parerea mea, acesta este unul dintre acele momente ale istoriei “sfinte” in care ne putem da seama cu usurinta de faptul ca cel care pretinde a fi “dragoste” nu e deloc astfel. Respectiv, de faptul ca conduita unui om “neprihanit” ca Avraam, ar fi respinsa in totalitate de societatea umana a secolului 21.
RăspundețiȘtergereMisionarii crestini, in lucrarea cu sufletele “pagane si ratacite” de pe aceasta planeta, recomanda inceperea lecturarii “Cuvantului Vietii” cu Noul Testament, unde scrie negru pe alb: “Dumnezeu este dragoste”. Din cate inteleg eu, iubirea exclude teama (sau frica). Sf. Ap. Ioan scrie in acest sens: “In dragoste nu este frica”. Cu alte cuvinte, nu putem nutri sentimentul fricii in dreptul unei persoane pe care o iubim. Cele doua – dragostea si frica – sunt doua notiuni care se exclud reciproc (in conformitate cu logica umana). Totusi, “Cuvantul Vietii”, sau Sf. Scriptura, este singura scriere din aceasta lume care prezinta o fiinta pe care trebuie IN ACELASI TIMP sa o iubim, si sa ne temem de ea, adica pe Dumnezeu. Nu pare ciudat acest lucru? “Îngerul a zis: "Să nu pui mâna pe băiat şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine." (Geneza 22:12). Astfel, ingerul Domnului nu gaseste NICI UN REPROS la adresa lui Avraam, laudandu-l pentru temerea de Dumnezeu de care tocmai a dat dovada. Totusi, eu, in calitate de om pacatos, i-as reprosa lui Avraam mai multe lucruri. Asadar, “Dumnezeu i-a zis: "Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune." (Geneza 22:2). Am remarcat faptul ca Avraam nu s-a grabit deloc sa impartaseasca Cuvantul Domnului celor mai apropiate persoane din viata sa – sotiei sale Sara si fiului sau Isaac. Atunci cand fiul sau il intreaba: "Iată focul şi lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?" (versetul 7), Avraam ii raspunde: "Dumnezeu însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot." (versetul 8). Cu alte cuvinte, Avraam S-A RUSINAT DE CUVANTUL DOMNULUI!!! In mod normal si firesc, raspunsul lui Avraam catre fiul sau trebuia sa fie de genul: “Fiul meu iubit, sa stii ca in urma cu ceva timp mi-a vorbit Dumnezeu si m-a zis sa te aduc pe tine, singurul meu fiu, pe care te iubesc, ardere de tot pe un munte. Asa ca astazi tu vei fi mielul de jertfa. Dar sa nu-ti faci nici o grija, pentru ca eu cred din toata inima ca Dumnezeu te va invia din morti” (ideea aceasta ii apartine ap. Pavel, vezi epistola catre Evrei). Oare un om neprihanit nu trebuie sa spuna ADEVARUL?!
Si daca… Ingerul Domnului nu l-ar fi strigat din ceruri pe Avraam, care in cele din urma, l-ar fi adus ardere de tot pe Isaac, si daca… Dumnezeu nu l-ar fi inviat din morti pe Isaac, ce ganduri ar fi impresurat mintea si inima lui Avraam? Ar fi gandit el ceva de genul: “Si ce daca a murit singurul meu fiu, fiul fagaduintei? Si ce daca Domnul nu l-a inviat? Important este ca AM IMPLINIT CUVANTUL DOMNULUI!!!” Chiar asa ar fi gandit Avraam? Noi, oamenii secolului 21, am fi oare extaziati de o asemenea conduita “neprihanita”?...
RăspundețiȘtergereIar despre Ghedeon, un alt “om al credintei”, ce sa mai zic? Are perfecta dreptate autorul acestui eseu care afirma ca haremul sau starneste mai degraba admiratia musulmanilor sauditi decat a crestinilor smeriti. Sa nu uitam ca in cele mai multe dintre bisericile neo-protestante din Romania, recasatoria unui crestin divortat, a carui fosta sotie traieste, starneste oprobiul intregii comunitati, acesta fiind privit ca o persoana a carui mantuire se afla sub semnul intrebarii tocmai in virtutea actului recasatoriei. Si aceasta in conditiile in care Sf. Scriptura prezinta “oameni ai credintei” care au avut in decursul vietii mai multe sotii si concubine (Ghedeon, Solomon, David, etc.) decat isi poate permite in prezent sa tina in curte gaini crestinul cu venituri medii din Romania…
îmi pare nespus de bine, ca am dat peste aceste polemici, a celor doi extraordinar de buni analisti ai Cuvintului. Eram convins ca in România, nimeni n-o sa îndrazneasca vreodata sa iasa din matca impusa de secole de catre o Traditie autoritara, sprijinita de Gura Lumii. Felicitari! Abia astept noi relevatii. Totodata, rog sa se pastreze aceasta line, sa se evite hermeneutica textelor analizate ( stiinta despre care, sint sigur ca cei doi nu sint straini), pentru ca altfel, inevitabil, se va ajunge la o neintelegere a mesajului, de catre cititorul neavizat si de catre cel fara astfel de experiente. La lucru, domnilor, ca e mai mult decit necesar pentru intelegerea Clipei de azi.
RăspundețiȘtergere